TÁLER¹, talere, s.n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanţe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutăţile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă uşor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic şi metalic marcând ritmul sau cadenţa; talger. 4. Piesă subţire de metal, de lemn etc., de formă plată şi aproximativ rotundă, cu gura foarte largă şi cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care serveşte ca ţintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere¹ (5). – Cf. bg. t a l e r.

TÁLER², taleri, s.m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut şi în ţările române. ♢ Expr. Taler cu două feţe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. şi: (n.) talere] – Din germ. Taller.

TÁLER s. 1. v. farfurie. 2. disc, platan, platou, talger, tas, terezie, (înv. şi reg.) scăfă, (reg.) taier. (~ al unei balanţe.) 3. v. talger. 4. (SPORT; la pl.) skeet. (A câştigat proba de ~e, la tir.)

táler (monedă) s. m., pl. táleri

táler (vas) s. n., pl. tálere

TÁLER¹ ~e n. 1) Vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mănâncă; farfurie plată. 2) Fiecare dintre cele două discuri ale unei balanţe. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percuţie, alcătuit din discuri de alamă puţin concave, care, fiind lovite unul de altul, marchează ritmul sau cadenţa într-o orchestră. 4) Disc de argilă arsă care serveşte ca ţintă mobilă în tirul sportiv. 5) la pl. Probă sportivă care constă în trageri cu arma de vânătoare în astfel de discuri. /<germ. Taller

TÁLER² ~i m. Monedă austriacă de argint cu circulaţie şi în ţările române. ♢ ~ cu două feţe om făţarnic; ipocrit; prefăcut. /<germ. Taler