TÁLIE, talii, s.f. 1. Partea de la mijloc, mai subţire, a corpului omenesc, situată deasupra şoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijocul; p. ext. corsaj. ♢ Loc. adj. şi adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri şi şolduri; trunchi. 2. Statură, înălţime, mărime. ♦ Mărime după care se confecţionează obiectele de îmbrăcăminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoştinţe etc.). ♢ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ♢ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeaşi valoare, pricepere, iscusinţă, talent etc. ca şi altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărţirea cărţilor de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. t a i l l e.

TÁLIE s. v. calitate, nivel, valoare.

TÁLIE s. 1. v. brâu. 2. v. siluetă. 3. v. trunchi. 4. v. sta-tură. 5. făptură, înălţime, statură, (înv. şi pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.) 6. v. măsură.

tálie s. f. (sil. -li-e), art. tália (sil. -li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (sil. -li-i-)

TÁLI//E ~i f. 1) Parte a corpului omenesc cuprinsă între şolduri şi coaste; mijloc; brâu; cingătoare. 2) (la obiectele de îmbrăcăminte) Parte care acoperă această regiune a corpului. 3) Înălţime a corpului la om. 4) Mărime după care se confecţionează îmbrăcămintea; tip standard al unei serii de confecţii. ~ mare. 5) fig. Grad de dezvoltare intelectuală; nivel intelectual. 6) Mărime a corpului unui animal. Animal de ~ medie. [G.-D. taliei; Sil. -li-e] /<rus. taliia, fr. taille