TAPÉT, tapete, s.n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereţii unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuţie, a fi la ordinea zilei. [Pl. şi: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.

TAPÉT s. v. cocor, scoarţă.

tapét s. n., pl. tapéte

TAPÉT ~e n. 1) Bandă de hârtie (sau de pânză) imprimată cu desene decorative, care se aplică pe pereţii încăperilor, substituind zu-grăveala. 2) Covor mic; covoraş. ♢ A pune (sau a aduce) pe ~ a pune (sau a aduce) în discuţie. /<fr. tappéto, it. tappeto, germ. Tapete