ŢÂŢẤNĂ, ţâţâni, s.f. 1. Balama. ♢ Expr. A scoate (pe cineva) din ţâţâni = a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite. A-şi ieşi din ţâţâni = a-şi pierde răbdarea, a se înfuria. 2. Porţiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. *titina.

ŢÂŢÂNĂ s. v. balama, rădăcină, şarnieră.

ŢÂŢÂNĂ s. (pop.) ţâţă. (~ în care se dezvoltă matca albinelor.)

TATÁNĂ s. v. tătăneasă.

ţâţână s. f., g.-d. art. ţâţânii; pl. ţâţâni

ŢÂŢÂN//Ă ~i f. 1) Dispozitiv metalic format din două plăci unite între ele care, prinse, respectiv, de un panou mobil şi de un cadru fix, permit închiderea sau deschiderea panoului; balama. ♢ A scoate din ~i (pe cineva) a supăra pe cineva; a înfuria; a enerva. 2) Articulaţie a valvelor unei scoici. 3) pop. Rădăcină a unui furuncul. /<lat. titina