TEÁRFĂ, terfe, s.f. (Reg.) 1. Zdreanţă, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice şi de îmbrăcăminte. – Et. nec.

TEÁRFĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

teárfă s. f., g.-d. art. térfei; pl. térfe

TEÁRFĂ térfe f. pop. 1) Haină veche şi zdrenţuită; buleandră. 2) la pl. depr. Obiecte de îmbrăcăminte. 3) fig. v. TÂRFĂ. /Orig. nec.