TEHNOLOGÍE, tehnologii, s.f. 1. Ştiinţă a metodelor şi a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, operaţiilor etc. utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs. – Din fr. technologie.

tehnologíe s. f., art. tehnología, g.-d. art. tehnologíei; pl. tehnologíi, art. tehnologíile

TEHNOLOGÍ//E ~i f. 1) Ştiinţă care se ocupă cu studiul procedeelor şi mijloacelor de prelucrare a materialelor. ~a metalelor. 2) Ansamblu de procedee şi de metode folosite în scopul obţinerii unui produs. [G.-D. tehnologiei] /<fr. technologie