TELEGRÁF, (1, 2) telegrafe, s.n., (3) telegrafi, s.m 1. S.n. Telecomunicaţie care transmite la distanţă semnale (corespunzătoare literelor şi cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalaţiilor necesare în acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, recepţia şi transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor. 2. S.n. (Înv.) Aparat situat pe înălţimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanţă a unor semnale optice. 3. S.m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare şi cu tulpina agăţătoare ajungând până la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii şi cu tulpina fragilă (Tradescantia virginica). – Din fr. télégraphe.

TELEGRÁF s. v. telegramă.

telegráf (plantă) s. m. (sil. -graf )

telegráf (telecomunicaţie, aparat) s. n. (sil. -graf), pl. telegráfe

TELEGRÁF¹ ~e n. 1) Mijloc de telecomunicaţie care asigură transmiterea (prin fire conductoare sau prin radiosemnale) a unor informaţii şi înregistrarea lor în punctul de recepţie. 2) Instalaţie pentru transmiterea şi recepţia la distanţă a diferitelor mesaje. 3) Clădire în care se află această instalaţie. [Sil. -le-graf] /<fr. telegraphe, germ. Telegraf

TELEGRÁF² ~i m. Plantă erbacee agăţătoare, cu frunze în formă de inimă şi cu flori mirositoare albe sau roz-purpurii, folosită în scopuri decorative. /<fr. télégraphe, germ. Telegraph