TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis.

TENÁCE adj. 1. v. stăruitor. 2. perseverent, răbdător, stăruitor, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. dârz, îndârjit, perseverent, stăruitor. (O muncă ~.) 4. v. perseverent. 5. v. tare.

tenáce adj. m., pl. tenáci; f. sg. şi pl. tenáce

TENÁC//E ~ (~i) 1) (despre persoane) Care îşi respectă opiniile şi deciziile cu fermitate; perseverent; stăruitor; insistent. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă dârzenie puternică. Voinţă ~. 3) (despre corpuri dure) Care rezistă la acţiunea forţelor externe; rezistent la rupere. /<fr. tenace, it. tenace, lat. tenax, ~acis