TERCIUÍ, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; fig. a nimici. – Terci + suf. -ui.

TERCIUÍ vb. 1. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. şi Munt.) a (se) storcoşi, (Transilv.) a (se) toroşti. (Perele puse în ladă s-au ~.) 2. a se fleşcăi, a se muia, (pop.) a se cofleşi, a se coleşi. (Fructul prea copt s-a ~.)

terciuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. terciuiésc, imperf. 3 sg. terciuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. terciuiáscă

A TERCIU//Í ~iésc tranz. 1) A face să capete aspect de terci; a face terci. 2) fig. A face să nu mai existe, distrugând (prin spargere, stricare, dărâmare). /terci + suf. ~ui