TERFELÍ, terfelesc, vb. IV. Tranz. 1. A murdări, a mânji, a păta. 2. Fig. A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă.

TERFELÍ vb. v. jegoşi, mânji, murdări, păta.

TERFELÍ vb. v. dezonora.

terfelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. terfelésc, imperf. 3 sg. terfeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. terfeleáscă

A TERFEL//Í ~ésc tranz. pop. 1) (mai ales obiecte de îmbrăcăminte) A face să se terfelească. 2) A umple de murdărie; a murdări; a mânji. 3) fig. A trata cu vorbe de ocară; a batjocori; a ocarî. /tearfă + suf. ~eli

A SE TERFEL//Í mă ~ésc intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) 1) A deveni asemănător cu terfele; a se uza prin întrebuinţare sau exploatare neglijentă. 2) A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /tearfă + suf. ~eli