TERMINÁL, -Ă, terminali, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S.n. Staţie de radioreleu, componentă a unei reţele de radiorelee. 3. S.n. Dispozitiv de intrare sau ieşire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S.n. Element de conectare al componentelor electronice. – Din fr. terminal, lat. terminalis.

TERMINÁL adj., s. 1. adj. v. extrem. 2. s. display, imprimator, video.

terminál adj. m., pl. termináli; f. sg. terminálă, pl. terminále

TERMINÁL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care constituie ultimul element; de la capăt. Punct ~. 2) Care se dezvoltă la capăt; dispus la vârf. Flori ~e. /<fr. terminal, lat. terminalis

TERMINÁL² ~i m. 1) Parte extremă a unui organ sau a unei instalaţii. 2) (la calculatorul electronic) Instalaţie care serveşte pentru introducerea datelor şi citirea rezultatelor. /<fr. terminal, lat. terminalis