ŢESÚT¹, ţesuturi, s.n. 1. Faptul de a ţese; meşteşugul ţesătoriei. 2. Ţesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeaşi structură şi aceleaşi funcţii într-un organism. Ţesut nervos. – V. ţese.

ŢESÚT², -Ă, ţesuţi, -te, adj. 1. Care a fost confecţionat la ţese.

ŢESÚT s. I. 1. ţesere. (~ul pânzei.) 2. ţesătorie, (înv.) ţesătură. (Învaţă ~ul.) II. (ANAT.) ţesut acoperitor v. ţesut de apărare; ţesut de apărare = ţesut acoperitor; ţesut embrionar = ţesut meriste-mic; ţesut fundamental v. ţesut trofic; ţesut meristemic = ţesut embrionar; ţesut trofic = ţesut fundamental.

ţesút s. n., (biol.) pl. ţesúturi

ŢESÚT¹ ~uri n. 1) v. a Ţese şi a se Ţese. 2) Ocupaţie de ţesător. 3) v. ŢesĂtorie. Învaţă ~ul. /v. a (se) ţese

ŢESÚT² ~uri n. Totalitate a celulelor care formează un sistem anatomic sau vegetal şi are aceeaşi structură şi aceleaşi funcţii într-un organism. ~ muscular. /v. a (se) ţese