TEVATÚRĂ s.f. Zarvă, gălăgie, scandal. ♦ Bucluc, neplăcere. ♦ Tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriţă. – Din tc. tevatür.

TEVATÚRĂ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriţă, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

TEVATÚRĂ s. v. hărmălaie.

tevatúră s. f., g.-d. art. tevatúrii

TEVATÚR//Ă ~i f. Tulburare mare, însoţită de gălăgie şi de scandal; hărmălaie; tărăboi. [G.-D. tevaturii] /<turc. tevatür