TÍHNĂ, tihne, s.f. Linişte deplină, pace, tihnire; viaţă liniştită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (Înv.) Mulţumire, satisfacţie. [Var.: (pop.) tícnă s.f.] – Din tihni (derivat regresiv).

Tihnă ≠ larmă, vacarm, zbucium

TÍHNĂ s. 1. v. astâmpăr. 2. linişte, pace, (înv.) isihie. (O viaţă plină de ~.) 3. linişte, pace, răgaz. (N-are o clipă de ~.) 4. comoditate, confort, linişte. (~ vieţii lui a fost tulburată.)

tíhnă s. f., g.-d. art. tíhnei; pl. tíhne

TÍHN//Ă ~e f. Stare de linişte sufletească; lipsă de griji; pace; astâmpăr; odihna. ♢ În ~ netulburat; nestingherit. Fără ~ fără încetare; întruna; neîncetat. [G.-D. tihnei] /v. a tihni