TÍNDE, tind, vb. III. Intranz. 1. A-şi îndrepta năzuinţele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv, spre câştigarea unui lucru dorit; a aspira, a năzui. 2. (Despre obiecte) A avea tendinţa să..., a evolua într-o anumită direcţie şi de o anumită manieră. – Din fr. tendre, lat. tendere (după întinde).

TÍNDE vb. v. circula, culca, da, extinde, împrăştia, încredinţa, înmâna, întinde, lăţi, lungi, preda, propaga, răspândi, remite, transmite, trânti.

TÍNDE vb. v. aspira.

tínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tind, imperf. 3 sg. tindeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tíndă; ger. tinzând; part. tins

A TÍNDE tind intranz. A-şi orienta activitatea (spre atingerea unui scop), fiind stăpânit de o dorinţă puternică; a năzui; a aspira; a ţinti. /<lat. tendere