TIPTÍL adv. 1. Fără zgomot, uşor, cu grijă (pentru a nu fi auzit). Merge tiptil. ♦ Pe furiş, pe nesimţite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol). 2. (Înv.; în expr.) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti. [Var.: (înv.) teptíl adv.] – Din tc. tebdil.

TIPTÍL adv. v. deghizat, incognito, travestit.

TIPTÍL adv. 1. (pop.) cătinel, pitiş, pitulat, pituliş, pituluş. (Înaintează ~.) 2. furiş, hoţeşte, (rar) hoţiş. (Se strecoară ~.)

tiptíl adv.

TIPTÍL adv. 1) Fără zgomot; încet. 2) Pe furiş; pe ascuns; pe nesimţite. /<turc. tebdil