TOLOGÍ, tologesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat şi îngrăşat de vite. ♦ Refl. pas. (Despre terenuri) A fi călcat (şi îngrăşat) de vite. ♦ A călca în picioare iarba, semănăturile etc., a culca la pământ. 2. Refl. (Despre oameni şi animale) A se tolăni (pe iarbă). – Din ucr. toločyty.

TOLOGÍ vb. v. întinde, lungi, tolăni.

tologí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tologésc, imperf. 3 sg. tologeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tologeáscă

A TOLOG//Í ~ésc tranz. (terenuri) v. A TOLOCI. /Orig. nec.

A SE TOLOG//Í mă ~ésc intranz. pop. (despre fiinţe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea. /Orig. nec.