TOPITÚRĂ, topituri, s.f. 1. Substanţă lichidă obţinută prin topirea unei substanţe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subţire (de pe burta porcului) care se topeşte pentru a se obţine din ea untură; mâncare preparată din bucăţele de carne desprinse de pe slănină şi prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură.

TOPITÚRĂ s. v. magmă.

topitúră s. f., g.-d. art. topitúrii; pl. topitúri

topitúră/tochitúră (mâncare) s. f., g.-d. art. topitúrii/tochitúrii; pl. topitúri/tochitúri

topitúră/tochitúră (mâncare) s. f., g.-d. art. topitúrii/tochitúrii; pl. topitúri/tochitúri

TOPITÚR//Ă ~i f. 1) Masă lichidă, obţinută prin topire; substanţă topită. 2) Grăsime de porc topită pentru untură. [G.-D. topiturii; Var. tochitură] /a topi + suf. ~tură