TORÉNT, torente, s.n. Apă curgătoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii şi care curge vijelios pe povârnişurile munţilor sau ale dealurilor, având o mare forţă de eroziune; puhoi, şuvoi. [Pl. şi: torenţi] – Din fr. torrent.

TORÉNT s. 1. puhoi, şuvoi, (pop.) noian, zăpor, (înv. şi reg.) năboi, (reg.) şuşoi, (prin Dobr. şi Munt.) sel. (~ de ape.) 2. puhoi, râu, şiroi, şuvoi. (~ de vin.)

torént s. n./s. m., pl. torénte/torénţi

TORÉNT ~e n. 1) Curs de apă temporar şi puternic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor şi vine la vale cu o mare viteză şi forţă de eroziune; şuvoi; puhoi. 2) fig. Cantitate mare (de ceva) apărută brusc. ~ de lacrimi. ~ de oameni. /<fr. torrent, lat. torrens, ~tis