TÓRIU s.n. Element chimic radioactiv, cu aspect asemănător cu cel al platinei, folosit la fabricarea sitelor pentru lămpile de iluminat cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice, drept combustibil nuclear etc. – Din fr. thorium.

tóriu s. n. [-riu pron, -riu], art. tóriul; simb. Th

TÓRIU n. Metal radioactiv, alb-cenuşiu, folosit în tehnica şi energetica nucleară. /<fr. thorium

TÓRIU s.n. Metal radioactiv de culoare cenuşie-închisă, întrebuinţat la fabricarea sitelor pentru lămpile care luminează cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice etc. [Pron. -riu, scris şi thoriu. / < fr. thorium].