TORTÚRĂ, torturi, s.f. Suferinţă fizică (sau morală) violentă. – Din fr. torture, lat. tortura.

TORTURÁ, torturez, vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui; p. ext. a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui. ♦ (Despre stări sufleteşti) A roade, a frământa, a obseda în mod dureros. ♦ Fig. A forţa, a stâlci, a poci cuvintele, stilul, limba, versul etc. – Din fr. torturer.

TORTÚRĂ s. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, (înv. şi pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strânsoare, trudnicie. (Supus la ~i crâncene.)

TORTURÁ vb. 1. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, schingiui, a trudi, (înv. şi reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strânge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-şi mărturisi crima.) 2. v. obseda.

torturá vb., ind. prez. 1 sg. torturéz, 3 sg. şi pl. tortureáză

tortúră s. f., g.-d. art. tortúrii; pl. tortúri

A TORTUR//Á ~éz tranz. 1) (fiinţe) A supune la torturi, la chinuri groaznice; a schingiui. 2) (despre gânduri, sentimente etc.) A urmări întruna în mod obsedant; a frământa; a chinui; a munci; a tiraniza. 3) rar (cuvinte, expresii etc.) A denatura, încălcând corectitudinea; a schingiui; a stâlci; a poci. ~ limba. /<fr. torturer

TORTÚR//Ă ~i f. Suferinţă fizică sau/şi morală foarte puternică; chin groaznic; caznă; supliciu. /<fr. torture