TOTALITÁTE, totalităţi, s.f. Numărul complet al lucrurilor sau al fiinţelor în discuţie; ansamblul lucrurilor sau al fiinţelor legate între ele. ♦ Tot (VI 1). – Din fr. totalité.

TOTALITÁTE s. 1. total. (~ vitelor vândute.) 2. sumă. (~ imaginilor dintr-o poezie.) 3. integritate, între-gime. (~ bunurilor.) 4. (JUR.) universalitate. (Lasă cuiva prin testament ~a bunurilor sale.) 5. v. unanimitate. (A obţinut ~ voturilor.) 6. v. an-samblu.

totalitáte s. f., g.-d. art. totalităţii; pl. totalităţi

TOTALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter total. 2) Unitate rezultată din suma părţilor componente; tot unitar; ansamblu. [G.-D. totalităţii] /<fr. totalité