TRÂNDĂVÍE, trândăvii, s.f. Stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, trândăveală, trândăvit. – Trândav + suf. -ie.

Trândăvie ≠ hărnicie

TRÂNDĂVÍE s. v. lene.

trândăvíe s. f., art. trândăvía, g.-d. trândăvíi, art. trândăvíei

TRÂNDĂVÍE f. 1) Caracter trândav; lenevie. 2) Stare de om trândav; lenevie; huzur. [G.-D. trândăviei] /trândav + suf. ~ie