TRẤNTOR, trântori, s.m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze şi trăieşte din munca altora. – Cf. sl. t r o n t ŭ.

Trântor ≠ muncitor, truditor

TRÂNTOR adj., s. 1. adj., s. v. leneş. 2. s. (ENTOM.) (prin Mold.) lăutar. (Albină lucrătoare şi ~.)

trântor s. m., pl. trântori

TRÂNTOR ~i m. 1) Bărbătuşul albinei. 2) fig. Bărbat care nu vrea să muncească şi trăieşte pe socoteala altora. /<sl. trontu