TRĂGĂTOÁRE s. v. cobilă.

TRĂGĂTOÁRE s. 1. şleau, ştreang, (reg.) ştric. (~ la ham.) 2. (reg.) căţel, slugă. (~ pentru cizme.)

TRĂGĂTOÁRE, trăgători, s.f. – V. trăgător (III) [DEX'98]

trăgătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. trăgătórii; pl. trăgătóri

TRĂGĂT//OÁRE ~óri f. Parte a hamului, constând dintr-o funie sau curea groasă (mai rar lanţ), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tracţiune animală; postoroncă; ştreang; şleau. /a trage + suf. ~ătoare