TRÁMĂ, trame, s.f. Fir de mătase, relativ gros şi afânat, întrebuinţat în urzeala sau în bătătura unor ţesături. ♦ Fig. Intrigă a unei opere literare. ♦ Fig. (Livr.) Plan ascuns, intrigă, complot. – Din fr. trame, lat. trama.

TRÁMĂ s. v. acţiune, afabulaţie, fabulaţie, intrigă, maşinaţie, subiect, uneltire.

trámă s. f., g.-d. art. trámei; pl. tráme

TRÁM//Ă ~e f. livr. 1) Fir de mătase obţinut prin răsucirea mai multor fire şi întrebuinţat ca bătătură. 2) Subiectul unei lucrări artistice (piesă de teatru, film, operă etc.). 3) fig. Acţiune duşmănoasă, pusă la cale în taină; uneltire; intrigă. /<fr. trame

trámă s.f. (reg.) 1. bătătură, băteală. 2. urzeală. 3.fuior. 4. câlţi.