TRANŞÉE, tranşee, s.f. Şanţ adânc, uneori întărit şi apărat de o reţea de sârmă ghimpată, folosit în război ca adăpost. ♦ Şanţ sau săpătură de lungime mare, executate în anumite scopuri tehnice. [Pr.: -şe-e] – Din fr. tranchée.

TRANŞÉE s. (MIL.) şanţ, (Ban., Transilv. şi Bucov.) ştelung, (înv.) ocop.

tranşée s. f., art. tranşéea, g.-d. art. tranşéei; pl. tranşée, art. tranşéele

TRANŞÉ//E ~i f. 1) Adăpost în formă de canal (cu parapet), săpat special în timp de război pentru apărare sau tragere cu armele; şanţ. 2) Săpătură lungă şi adâncă, făcută în scopuri tehnice. [Art. tranşeea; G.-D. tranşeei; Sil. -şe-e] /<fr. tranchée

TRANŞÉE s.f. Şanţ de dimensiuni relativ mari, care foloseşte în război ca adăpost. ♦ Şanţ, excavaţie, săpătură în pământ executată pentru lucrări tehnice. [Pron. -şe-e, var. tranşeu s.n. / < fr. tranchée].