TRANDAFÍR, trandafiri, s.m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuşti ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate şi plăcut mirositoare, folosite mult în industria parfumurilor (Rosa). ♢ Trandafir sălbatic = măceş. ♢ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teişor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (În sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, şi condimentată cu mult piper şi usturoi. – Din ngr. triandáfillo „treizeci de foi“ (apropiat, prin etimologie populară, de fir).

TRANDAFÍR s. I. 1. (BOT.; Rosa) roză, (înv. şi reg.) rug, (reg.) rujă. 2. (BOT.) trandafir sălbatic (Rosa canina) = măceş, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiţă, sipică, (Ban.) scobi-turi (pl.). II. patrician. (A mâncat un ~ bine fript.)

trandafír s. m., pl. trandafíri

TRANDAFÍR¹ ~i m. 1) Arbust decorativ cu tulpina înaltă, ramificată şi cu ţepi, cu flori plăcut mirositoare (folosite în industria parfumurilor); roză. 2) Floare a acestui arbust. ♢ ~ sălbatic arbust cu flori roz sau albe şi cu fructul oval, cărnos, de culoare roşie; măceş; răsură; rujă. 3) rar Cârnaţi preparaţi din carne de porc cu mult piper şi usturoi. /<ngr. tr[i]antáfillon

TRANDAFÍR² n. mai ales art. 1) Dans popular executat de perechi, care se deplasează în salturi înaite şi înapoi într-un tempo rapid. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<ngr. tr[i]antáfillon