TRANSFORMÁRE, transformări, s.f. Acţiunea de a (se) transforma şi rezultatul ei; transformaţie. – V. transforma.

TRANSFORMÁRE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluţie, modificare, prefacere, schimbare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefă-cătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificaţie, preobrajenie, strămutătură, trans-formaţie, (fig.) răsturnare. (A suferit o adâncă ~.) 3. modificare, prefacere, prelucrare, refacere, schimbare. (~ unui text.) 4. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, trecere. (~ lui „l“ intervo-calic în „r“ în elementele româneşti de origine latină.) 5. (FON.) modificare, prefacere, schimbare, tratament. (~ labialelor.)

transformáre s. f. (sil. mf. trans-) formare

TRANSFORMÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) transforma şi rezultatul ei; transformaţie. ♦ Lovitură la jocul de rugbi, acordată echipei care a reuşit o încercare. 2. (Mat.) Corespondenţă, aplicaţie, funcţie între două mulţimi de puncte. [< transforma].