TRANSMUTÁŢIE, transmutaţii, s.f. Transformare a unui element chimic în altul printr-o nouă grupare a elementelor constitutive în atomi, obţinută prin dezintegrare radioactivă naturală sau prin reacţii nucleare. ♦ P. gener. Schimbare, transformare. – Din fr. transmutation, lat. transmutatio.

TRANSMUTÁŢIE s. transmutare.

transmutáţie s. f. (sil. mf. trans-) mutaţie

TRANSMUTÁŢI//E ~i f. 1) Schimbare a unui corp în altul. 2) fiz. Transformare a unui element chimic în altul prin dezintegrare radioactivă. ♢ ~ genetică schimbare în ordinea liniară a genelor. /<fr. transmutation, lat. transmutatio