TRANSPÚNE, transpún, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situaţie în alta. ♦ Fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A transcrie sau a executa o compoziţie muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă iniţial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuaţii în alta (schimbându-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginaţia etc. în altă situaţie sau în alt timp. – Trans- + pune (după fr. transposer, lat. transponere).

TRANSPÚNE vb. 1. a tălmăci, a traduce, (livr.) a transla, (înv. şi reg.) a tâlcui, (înv.) a da, a izvodi, a întoarce, a preface, a prepune, a primeni, a scoate. (A ~ o poezie dintr-o limbă în alta.) 2. a transcrie. (A ~ un text dintr-un alfabet în altul.)

transpúne vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. transpún; conj. prez. 3 sg. şi pl. transpúnă; ger. transpunând; part. transpús

A TRANSPÚNE transpún tranz. A reda în altă formă sau prin alte mijloace (decât cele iniţiale). ~ în altă limbă. /trans- + a pune

A SE TRANSPÚNE mă transpún intranz. A se strămuta cu imaginaţia (în altă situaţie sau în alt timp). /trans- + a pune