TRANZÍŢIE, tranziţii, s.f. Trecere (lentă sau bruscă) de la o stare la alta, de la o situaţie, de la o idee la alta. ♢ Loc. adj. De tranziţie = de trecere; intermediar, tranzitoriu; p. ext. provizoriu. – Din fr. transition, lat. transitio.

TRANZÍŢIE s. trecere. (Stare de ~.)

tranzíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. tranzíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. tranzíţiei; pl. tranzíţii, art. tranzíţiile (sil. -ţi-i-)

TRANZÍŢI//E ~i f. Proces de trecere de la o stare sau de la o formă la alta. ♢ De ~ de trecere; tranzitoriu; intermediar. [G.-D. tranziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. transition