TRANZITIVITÁTE s.f. 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive (1). 2. Proprietate a unor relaţii logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul şi ultimul termen al şirului de termeni ordonaţi pe baza acestei relaţii. – Din fr. transitivité.

tranzitivitáte s. f., g.-d. art. tranzitivităţii

TRANZITIVITÁTE f. Proprietate a uni verb de a fi tranzitiv. /tranzitiv + suf. ~itate