TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A însemna pe o suprafaţă linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafeţelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei acţiuni sau a unei activităţi; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esenţial într-o problemă, într-o situaţie etc.; a schiţa. – Din fr. tracer.

TRÁSĂ, trase, s.f. 1. Diagrama deplasării unui tren înscrisă în graficul de circulaţie a terenurilor. 2. (Fiz.) Linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic; spot. – Din fr., engl. trace.

TRASÁ vb. 1. a duce, a trage. (A ~ linii paralele.) 2. v. descrie. 3. (fig.) a jalona. (A ~ etapele obligatorii ale tacticii noastre.) 4. v. schiţa. 5. a arăta, a indica. (A ~ cuiva calea de urmat) 6. a da. (A ~ o directivă.)

trasá vb., ind. prez. 1 sg. traséz, 3 sg. şi pl. traseáză

trásă s. f., pl. tráse

A TRAS//Á ~éz tranz. 1) (contururi) A marca printr-o linie subţire; a descrie. 2) fig. (direcţii, sarcini, obiective) A elabora (din timp), fixând esenţialul; a schiţa; a contura; a jalona. /<fr. tracer

TRÁSĂ s.f. 1. Urmă, semn. 2. (Tehn.) Diagramă a mersului unui tren. [< fr. trace].