TRÁUMĂ, traume, s.f. 1. Traumatism (1). 2. Emoţie violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoţii de acelaşi fel, astfel încât acesta nu mai reacţionează normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma.

TRÁUMĂ s. v. traumatism.

tráumă s. f. (sil. trau-), g.-d. art. tráumei; pl. tráume

TRÁUM//Ă ~e f. 1) Leziune corporală gravă provocată de factori externi violenţi. 2) Şoc emoţional violent, provocat de o nenorocire. 3) Factor nociv care modifică personalitatea unui om, provocându-i emotii violente. [G.-D. traumei] /<fr. trauma