TRECĂTOÁRE s. v. pas.

trecătoáre (loc de trecere) s. f., g.-d. art. trecătórii; pl. trecătóri

TRECĂT//OÁRE ~óri f. Cale naturală de trecere între doi munţi sau între două şiruri muntoase; defileu; pas. /a trece + suf. ~ătoare

trecatoare ingusta peste un gard, facuta din una sau mai multe scanduri care se sprijina, la extremitati, pe cate un tarus batut in pamant

TRECĂTOÁRE s.f. – V. trecător (III) [DEX'98]