TRÉMUR, tremure, s.n. 1. Mişcare involuntară, rapidă a corpului sau a unei părţi a corpului, provocată de frig, de frică, de o boală etc., tremurătură, tremurat¹, tremurici. 2. Mişcare, clătinare, zguduitură uşoară şi repetată a unei plante, a unui lucru. 3. Vibraţie a glasului, provocată de o emoţie (puternică); vibraţie a sunetelor executate cu un instrument muzical. – Din tremura (derivat regresiv).

TRÉMUR s. 1. v. tremurătură. 2. v. frisoane. 3. vibrare, vibraţie. (Avea un ~ în glas.)

trémur s. n., pl. trémure

TRÉMUR ~e n. 1) Mişcare involuntară uşoară şi iute a corpului sau a unei părţi a acestuia, provocată de frig, de frică sau de o boală. 2) Clătinare uşoară şi repetată a unui obiect. 3) Vibraţie a unui sunet muzical (vocal sau instrumental). /v. a tremura