TRÉSTIE, trestii, s.f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă; a) plantă erbacee care creşte până la 4 sau 5 cm înălţime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui şi cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se întrebuinţează la împletituri, îngrădituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ♢ Trestie de câmp(uri) (sau mică, noduroasă) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina înaltă şi puternică, cu frunze lungi şi înguste, cu inflorescenţa un panicul, cultivată în ţările calde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinale). ♢ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina foarte lungă, subţire şi flexibilă, din care se fac bastoane şi împletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ.

TRÉSTIE s. (BOT.) 1. (Phragmites communis sau australis) v. stuf. 2. trestie-de-câmp (Calamagrostis epigeios) = (reg.) pănuşiţă, stuf, iarbă-roşie, trestie-mică, trestie-noduroasă.

tréstie s. f. (sil. -ti-e), art. tréstia (sil. -ti-a) g.-d. art. tréstiei; pl. tréstii, art. tréstiile (sil, -ti-i)

TRÉSTI//E ~i f. Plantă erbacee cu tulpina lemnoasă, cilindrică, cu frunze de culoare verde-albăstruie şi flori verzi-gălbui, cu pete violete. ♢ ~-de-zahăr plantă cultivată în ţările calde pentru sucul dulce din care se fabrică zahăr. ~ mică (sau noduroasă) trestie cu flori verzi-deschise, violete sau purpurii, care creşte pe malul râurilor, prin fânaţuri şi la marginea pădurii. ~ de mare, ~ spaniolă plantă înrudită cu palmierul, cu tulpina înaltă, subţire şi flexibilă, din care se fac bastoane, vergi şi împletituri. [G.-D. trestiei; Sil. -ţi-e] /<sl. tresti