TRIBÚT, tributuri, s.n. Obligaţie (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins şi care se plătea la date fixe; bir (2). ♢ Expr. A-şi da (sau a-şi aduce) tributul = a contribui la ceva. – Din fr. tribut, lat. tributum.

TRIBÚT s. (IST.) 1. bir, (înv.) nevoie. (A refuzat să plătească ~ turcilor.) 2. haraci, (impr.) peşcheş. (~ anual.)

tribút s. n., pl. tribúturi

TRIBÚT ~uri n. 1) înv. Dare în bani percepută de către domnitori pentru Poarta Otomană; bir. 2) fig. Concesie spirituală impusă de circumstanţe. A plăti ~ modei. /<lat. tributum, fr. tribut