TRICOTÁ, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecţiona obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ♢ Maşină de tricotat = maşină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din fr. tricoter.

TRICOTÁ vb. a împleti, (Transilv. şi Ban.) a ştricăni. (A ~ un pulover.)

tricotá vb., ind. prez. 1 sg. tricotéz, 3 sg. şi pl. tricoteáză

A TRICOT//Á ~éz 1. tranz. (obiecte de îmbrăcăminte) A confecţiona prin împletirea fibrelor textile. 2. intranz. A practica ocupaţia de tricoteză. /<fr. tricoter