TRÍST, -Ă, trişti, -ste, adj. 1. (Despre oameni) Supărat, mâhnit, amărât, abătut; melancolic. ♦ (Despre ochi, manifestări ale oamenilor, sunete etc.) Care exprimă tristeţe, melancolie. ♦ (Despre lucruri, stări sau fapte care ţin de natura sau de viaţa omului) Plin de tristeţe. 2. Care provoacă tristeţe, supărare, care întristează; dureros. ♦ Care sugerează, evocă tristeţe; deprimant, dezolant. – Lat. tristis.

Trist ≠ bucuros, vesel, voios

TRIST adj. 1. v. supărat. 2. v. posomorât. 3. v. melancolic. 4. duios, îndurerat, întristat. (Se confesa cu glas ~.) 5. v. tânguitor. 6. tânguios, tânguitor. (O doină ~.) 7. duios, dureros, jalnic. (O romanţă ~.) 8. v. elegiac. 9. v. nenorocit. 10. v. întristător. 11. v. dezolant. 12. melancolic, posomorât. (O noapte ~.)

trist adj. m., pl. trişti, f. sg. trístă, pl. tríste

TRI//ST ~stă (~şti, ~ste) şi adverbial 1) (despre persoane) Care este într-o stare sufletească apăsătoare; mâhnit; amărât. 2) (despre faţă, ochi, zâmbete etc.) Care vădeşte o asemenea stare de spirit. 3) (despre fenomene, sunete, culori etc.) Care evocă sau sugerează o asemenea stare de spirit. Veste ~stă. /<lat. tristis