TROP¹ interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl fac picioarele când lovesc pământul în mers. [Var.: trópa, (pop.) trópai interj.] – Onomatopee.

TROP², tropi, s.m. (Livr.) Figură de stil. – Din fr. trope, lat. tropus, ngr. trópos.

TROP s. v. figură de stil.

trop/trópa interj.

trop/trópa interj.

trop (figură de stil) s. m., pl. tropi

TROP¹ interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de picioare în timpul mersului). /Onomat.

TROP² ~i m. Procedeu stilistic de întrebuinţare a cuvântului cu alt sens decât cel obişnuit pentru a reda mai plastic conţinutul de idei; figură de stil. /<ngr. trópos, lat. tropus, fr. trope

TROP s.m. Termen generic pentru orice figură de stil, care constă în întrebuinţarea unui cuvânt sau a unei expresii în sens figurat. // (Şi în forma tropo-) Element prim şi secund de compunere savantă cu semnificaţia „schimbare“, „care se schimbă“, „care se întoarce“, „cu o anumită direcţie“, „cu o anumită caracteristică“, „care se răsuceşte“. [< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos].