TRÓSCOT s.m. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pământ, cu numeroase frunze mici, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roşii sau albe (Polygonum aviculare). – Din sl. troskotŭ.

TRÓSCOT s. (BOT.) 1. (Polygonum aviculare) costrei, (reg.) porcin, sporiş, târsoacă, troscoţel, troscovă. 2. troscot de apă (Polygonum amfibium) = (reg.) sălcuţă.

TRÓSCOT s. v. pocnet, pocnitură, răculeţ, trosnet, trosnitură.

tróscot (plantă) s. m.

tróscot (trosnet) s. n., pl. tróscote

TRÓSCOT n. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, târâtoare, cu frunze mici, alterne, netede la margini, folosită în scopuri medicinale. /<sl. troskotu