TROSNÍ, trosnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lemne şi despre obiecte de lemn; la pers. 3) A produce un zgomot specific prin rupere, izbitură, crăpare, ardere etc.; a crăpa, a pocni, a plesni cu zgomot. 2. (Pop.) A pocni, a plesni din bici. 3. A-i pârâi cuiva încheieturile. ♢ Expr. A-i trosni (cuiva) fălcile, se spune când cineva primeşte o lovitură puternică, când mănâncă cu lăcomie şi cu zgomot sau când cască cu poftă. ♦ (Despre pepeni verzi copţi) A pârâi când sunt strânşi în palme. [Var.: (pop.) trăsní vb.IV] – Cf.  t r ă s n i ¹.

TROSNÍ vb. 1. a pârâi, (înv.) a prâsni. (Focul ~.) 2. v. pocni. 3. a pârâi, a pocni. (Îi ~ încheieturile.) 4. v. plesni.

trosní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. trosnésc, imperf. 3 sg. trosneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. trosneáscă

A TROSN//Í ~ésc intranz. A produce un trosnet; a face „trosc“. ~ din bici. Lemnele ~esc. /cf. a trăsni