TROSNITÚRĂ, trosnituri, s.f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesneşte, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet. – Trosni + suf. -tură.

TROSNITÚRĂ s. 1. v. trosnet. 2. v. pocnitură. 3. v. ples-nitură.

trosnitúră s. f., g.-d. art. trosnitúrii; pl. trosnitúri