TRUFÍE, trufii, s.f. Atitudine dispreţuitoare şi arogantă, plină de mândrie şi de înfumurare; semeţie, îngâmfare, aroganţă, trufă². ♢ Loc. adv. Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă² + suf. -ie.

Trufie ≠ modestie

TRUFÍE s. 1. aroganţă, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, v. îngâmfare. 2. v. obrăznicie.

trufíe s. f., art. trufía, g.-d. art. trufíei; pl. trufíi, art. trufíile

TRUFÍ//E ~i f. Atitudine de înfumurare sfidătoare şi dispreţuitoare; vanitate; fatuitate. ♢ Cu ~ cu aroganţă. [G.-D. trufiei] /trufă + suf. ~ie

trufie,inganfare,orgoliu motiv de a se mandri cu ceva;mandrie