TUMEFÁCŢIE, tumefacţii, s.f. Umflătură patologică apărută într-o regiune a corpului, datorită unei infecţii, unei tulburări circulatorii etc.; umflătură. – Din fr. tuméfaction.

TUMEFÁCŢIE s. (MED.) 1. v. tumefiere. 2. (concr.) inflamaţie, umflătură, (livr.) tumescenţă, (prin Transilv.) aprinsură, (prin Bucov.) badraganie. (O ~ benignă a ţesutului.)

tumefácţie s. f. (sil. -ţi-e), art. tumefácţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. tumefácţiei; pl. tumefácţii, art. tumefácţiile (sil. -ţi-i-)

TUMEFÁCŢI//E ~i f. med. Umflătură locală datorată unei infecţii sau unor tulburări în circulaţia sângelui sau a limfei; tumescenţă. [G.-D. tumefacţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. tuméfaction