TUMEFIÁ, pers. 3 tumefiază, vb. I. Refl. (Despre ţesuturi) A-şi mări volumul datorită unei tumefacţii; a se umfla. [Pr.: -fi-a] – Din fr. tuméfier.

TUMEFIÁ vb. (MED.) a se inflama, a se obrinti, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Braţul s-a ~.)

tumefiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. tumefiéz, 3 sg. şi pl. tumefiáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. tumefiéze (sil. -fi-e-); ger. tumefiínd (sil. -fi-ind)

A SE TUMEFI//Á pers. 3 se ~áză intranz. rar (despre ţesuturi, organe) A-şi mări volumul peste limitele normale (din cauza unor afecţiuni, traume, infecţii etc.); a se umfla; a se inflama. [Sil. -fi-a] /<fr. tuméfier