TUMOÁRE, tumori, s.f. Masă de ţesut nou format care se dezvoltă într-un organism prin înmulţirea exagerată, patologică a unor celule. [Var.: tumóră s.f.] – Din fr. tumeur, lat. tumor, -oris.

TUMOÁRE s. (MED.) 1. neoformaţie. 2. tumoare malignă v. cancer.

tumoáre s. f., g.-d. art. tumórii; pl. tumóri

TUM//OÁRE ~óri f. med. Ţesut nou format care se dezvoltă prin înmulţirea anormală şi patologică a unor celule şi care tinde spre autonomie biologică. ~ benignă. ~ malignă. [G.-D. tumorii] /<fr. tumeur, lat. tumor, ~oris

TUMOÁRE s.f. Nume generic dat excrescenţelor patologice, constituite dintr-un ţesut de formaţie nouă rezultat dintr-o activitate anormală a celulelor. // (În forma tumor-, tumori-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la o) tumoare“, „de tumoare“. [Var. tumoră s.f. / < fr. tumeur, cf. lat. tumor].

tumoare benignă sau malignă a ţesutului mezotelian