TUTÓRE, -OARE, tutori, -oare, s.m. şi f. Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1); epitrop. – Din it. tutore. Cf. fr. t u t e u r.

TUTÓRE s. (JUR.) epitrop, (înv.) ispravnic. (~ al unui minor.)

tutóre/tutór s. m., pl. tutóri

tutóre/tutór s. m., pl. tutóri

TUTÓR//E (~i) m. 1) Persoană care exercită dreptul de tutelă asupra cuiva. 2) fig. Proptea pentru menţinerea unor plante în poziţie verticală. /<lat. tutor

TUTÓRE, -OÁRE s.m. şi f. (Jur.) Cel care are drept, autoritate de tutelă asupra cuiva. // s.m. (Agr.) Suport, proptea pentru pomi. [Var. tutor s.m. / < lat. tutor, cf. fr. tuteur, it. tutore].